Eram copil când a venit necazul
Și-o grea durere la picioare.
Când boala-și apăsa talazul
Cu lacrimi îmi uda obrazul,
Durerea fiind nespus de mare.

Măduva-mi era consumată,
Se distrugea sistemul osos.
Nu era nimeni în stare să poată
Din chin și dureri să mă scoată,
Să-mi fie cu ceva de folos.

Am ajuns pe un pat de spital,
Medicii voiau să-mi taie picioarele,
Ca să nu fiu afectat integral
Dar părinți-au refuzat și-n final
Am rămas cu durerile mele.

S-au rugat familia și frații.
Am fost la adunări diferite.
Au postit pentru mine și alții.
Plângeau pentru mine părinții
În rugă cu inimile frânte.

Dar durerile creșteau mereu,
Nu mai puteam sta pe picioare,
Totuși nădăjduiam în Dumnezeu
Ca să mă scape de-acest greu,
Să-mi dea și mie îndurare.

Și mi-a vorbit prin prorocie,
Că viu e Domnul Dumnezeu.
El mă va vindeca de ologie
Și mă va încinge cu tărie
La rugăciunea tatălui meu.

Într-o zi, am rugat pe tatăl meu
Să mă scoată afară la soare.
Dar atunci, mi-a fost așa de greu
Și-aveam dureri la apogeu
Groaznic de tare la picioare.

Tatăl meu zdrobit în suflet
M-a dus pe braț din nou în pat
Și-a-ngenuncheat ca un ascet,
Strigând la Domnul fără preget,
Cerând să fiu eu vindecat.

La un timp s-a ridicat în sus
Și-a poruncit deplin încredințat:
„În Numele Cel Sfânt Isus
Ce stă la dreapta Tatălui de sus
Scoală-te și umblă, nu mai sta în pat!”

Domnul m-a făcut sănătos.
Eu m-am ridicat din pat
Și-am început să sar voios,
Dând slavă Domnului Hristos
Pentru izbăvirea ce mi-a dat.

Și-am ieșit să alerg prin ogradă,
Să vadă toți din jur că-s vindecat.
Vecinul nostru a ajuns să vadă
Și m-a întrebat fără zăbavă:
- Ce și cum s-a întâmplat?

- Dumnezeu m-a vindecat!
Prin a Sa mare-ndurare!
Fie-I Numele în veci lăudat!
El olog în pat nu m-a lăsat,
Nici să rămân fără picioare.
Amin.
(Sâmbătă, 14 mai 2022)
Ioan-Daniel C. Din Dragoste pentru Adevăr